propagáție, propagáții, s.f. (înv.) 1. transmitere sau extindere a unei boli, a unei infecții, a unei acțiuni etc. 2. înmulțire prin reproducere; reproducere, reproducție. 3. recomandare cu insistență a unor principii, teorii, metode; răspândire, popularizare. Vezi definitia »

ETOCRAȚÍE s. f. Guvernare fundată numai pe principiile moralei. – Din fr. ethocratie. Vezi definitia »

HIPERCOLÍE s.f. Creștere a secreției biliare. [Gen. -iei. / < fr. hypercholie]. Vezi definitia »

bíblie (bíblii), s. f. – Biblia. Lat. med. biblia, din gr. βιβλία (sec. XVII). – Der. biblic, adj. (biblic). Toate cuvintele compuse modern cu acest cuvînt provin direct din fr.: bibliofil, bibliofilie, bibliograf, bibliografie, bibliotecă, bibliotecar, biblioteconomie etc. Vezi definitia »

béstie (-ii), s.f. – Animal, vietate. It. bestia (sec.XIX). – Der. bestial, adj. și bestialitate, s.f., din fr. Vezi definitia »