piscoșág, piscoșáguri, s.n. (reg.) murdărie. Vezi definitia »

BALTÁG, baltage, s. n. 1. Topor mic și ușor, cu coadă lungă, întrebuințat ca armă. ♦ (Înv. și arh.) Topor cu două tăișuri și cu coadă lungă. 2. Măciucă; ghioagă. ♦ Fig. Lovitură de baltag. [Pl. și: baltaguri. – Var.: (reg.) baltác s. n.] – Tc. balta. Vezi definitia »

BAILÁG s.n. (Tehn.) Adaus care se pune între două piese în contact cu joc și în mișcare pentru anihilarea sau micșorarea jocului dintre ele. [< germ. Beilage]. Vezi definitia »

BUIȘÁG s. n. (Reg.) Teren acoperit cu mărăcini și bălării mari, dese și încâlcite. – Magh. bujaság. Vezi definitia »

șomoiág (-iégi), s. m. – 1. Mănunchi de paie. – 2. Smoc, ghemotoc. – Var. șumuiag, șumuiog, șomoiog, șomuiog, șumoiog, șumuiac, șumuioc etc.; șomoldoc, șomîltoc, șomultoc, șomoltoc etc. Origine incertă. Se consideră drept der. din mag. csomó (Tiktin; Candrea; Scriban), sau din mag. csormolya, cf. ciormoiag (Gáldi, Dict., 97) sau din mag. szóma „paie” (Cihac, II, 528). Mai probabil e vorba de o creație expresivă, după cum o demonstreză corespondența cu șomîc și tratamentul var. – Der. șomoiegi și var., vb. (a freca, a șterge cu nu pumn de paie); înșomoltoci, vb. (Mold., a înfofoli). Vezi definitia »