știc (-curi), s. n. – (Înv.) Baionetă. Germ. Stich, prin intermediul rus. štyk (Cihac, II, 393). – Pare dublet al lui stici, s. n. (prăjină). Vezi definitia »

CARTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la cartografie. [< fr. cartographique]. Vezi definitia »

COSMONÓMIC, -Ă adj. Referitor la cosmonomie. [< fr. cosmonomique]. Vezi definitia »

ALCÁIC, -Ă adj. vers ~ = vers endecasilabic greco-latin, cu un ritm armonios; strofă ~ă = strofă cu primele două versuri alcaice. (< fr. alcaïque, lat. alcaicus) Vezi definitia »

EROICÓMIC, -Ă adj. care este în același timp eroic și comic. ♦ poem ~ = poem-epopee care are un subiect comic. (< fr. héroï-comique, lat. heroicus) Vezi definitia »