ARTIFÍCIU s. n. 1. mijloc prin care se urmărește să se schimbe realitatea în mod nefiresc; meșteșug, abilitate. ♦ ~ de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă. 2. (pl.) amestec de materii ușor inflamabile, care produc efecte de lumină și culori. (< lat. artificium, după fr. artifice) Vezi definitia »

VESTÍGIU s. n. urmă, rămășiță a ceva dispărut demult. (< fr. vestige, lat. vestigium) Vezi definitia »

GÁLIU s.n. Metal moale alb-cenușiu, întrebuințat la fabricarea termometrelor pentru temperaturi mari, în dentistică etc. [Pron. -liu. / < fr. gallium, cf. germ. Gallium]. Vezi definitia »

peșchirgíu, peșchirgíi, s.m. (înv.) 1. slujbaș al sultanului sau al vizirului care era însărcinat cu păstrarea prosoapelor și a șervețelelor. 2. boiernașul Curții domnești care prezenta domnului peșchirul (prosopul) când acesta se spală. 3. persoană care făcea sau vindea prosoape, ștergare, șervete. Vezi definitia »

AMFÍBIU, -IE adj., s.m. și f. 1. (Animal) care trăiește în apă și pe uscat sau care are o fază de dezvoltare în apă și alta pe uscat. ♦ (Despre vehicule) Adaptat pentru a putea funcționa și circula pe apă și pe uscat. 2. (Fig.) Care are o natură dublă, care aparține de stări deosebite. // s.n. Avion de tip vechi, capabil atât să aterizeze cât și să amerizeze. ♦ (și s.f.) Automobil sau tanc echipat special pentru a putea merge și prin apă. [< fr. amphibie, cf. gr. amphi – de amândouă părțile, bios – viață]. Vezi definitia »