FÍZIC, -Ă I. adj. 1. referitor la corpul omului și la activitatea musculară. 2. referitor la materie, material, concret. 3. referitor la fizică, la fenomenele pe care le studiază. II. s. n. aspect exterior al (corpului) unui om. III. s. f. știință care studiază structura și proprietățile materiei, cu formele mișcării ei și cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. ♦ ~ atomică = parte a fizicii care studiază proprietățile fizice ale atomilor; ~ nucleară = ramură a fizicii care studiază proprietățile nucleului atomic. (< fr. physique, lat. physicus, gr. physikos) Vezi definitia »

MEHÁNIC, -Ă adj. v. mecanic. Vezi definitia »

TOPONOMÁSTIC, -Ă I. adj. referitor la toponomastică. II. s. f. toponimie (2). (< fr. toponomastique, /II/ germ. Toponomastik) Vezi definitia »

IRÓNIC, -Ă adj. Care face ironii, care exprimă o ironie; înțepător. [Cf. fr. ironique]. Vezi definitia »

SFEROLÍTIC, -Ă adj. (Despre roci) Care conține sferolite. [< fr. sphérolitique]. Vezi definitia »