BRUCÍNĂ s. f. Alcaloid foarte toxic, extras din nuca vomică, cu proprietăți și utilizări în medicină și în farmacie. – Din fr. brucine. Vezi definitia »

DANTÚRĂ s.f. 1. Totalitatea dinților unui om; (p. ext.) felul în care sunt așezați dinții. 2. Ansamblu format de dinții unor organe de mașini sau de utilaj (freze, pile, burghie etc.)- [Var. dentură s.f. / < fr. denture]. Vezi definitia »

ciúcă¹, ciuci, s.f. (reg.) 1. vârf (de munte), pisc, măgură. 2. măciulie. 3. moț de păr. Vezi definitia »

OLÍVĂ s.f. 1. (Rar) Măslină. 2. Obiect având forma unei măsline. ♦ Piesă folosită în fonetica experimentală, care se introduce în nas pentru a se înregistra suflul nazal. 3. (Arhit.) Ornament de formă alungită asemănător unei măsline. 4. Formație anatomică proeminentă și rotunjită. ♦ Proeminență rotunjită situată în partea superioară și laterală a bulbului rahidian. [< fr. olive, germ. Olive, lat. oliva – măslină]. Vezi definitia »

tuleáscă s.f. (reg.) om nătăfleț. Vezi definitia »