ABATÍZĂ s.f. Obstacol făcut de copaci tăiați și culcați cu vârful spre inamic. [< fr. abbatis]. Vezi definitia »

MAXIMATÉCĂ s. f. colecție de ilustrate maxime, clasate după anumite reguli de maximafiliști. (< maximă + -tecă) Vezi definitia »

ARĂPÍLĂ s. m. (Pop.) Poreclă dată oamenilor cu pielea și părul de culoare neagră (ca de arap). – Din arap + suf. -ilă. Vezi definitia »

hálcă (hắlci), s. f. – Bucată, porțiune, mai ales de carne. Mag. halk „așchie” (DAR). – Der. halcată, s. f. (Munt., bucată), probabil prin încrucișare cu bucată (după DAR, de la un mag. *halkott); hălcui (var. hălci), vb. (a ciopli; a șlefui); hălcitor, s. n. (rindea). Vezi definitia »

ENCEFALOGRÁMĂ s.f. (Med.) Imagine radiografică a encefalului. [< fr. encéphalogramme]. Vezi definitia »