TÁRTRU, tartruri, s. n. 1. Amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe; tirighie. 2. (Și în sintagma tartru dentar) Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților; detritus. – Din fr. tartre. Vezi definitia »

CINÁBRU s. n. Sulfură naturală de mercur, de culoare roșie, folosită mai ales la prepararea vopselelor. – Din fr. cinabre. Vezi definitia »

RECTOMÉTRU s.n. Aparat de măsurat lungimea țesăturilor. [< fr. rectomètre]. Vezi definitia »

INSALÚBRU, -Ă adj. Dăunător sănătății. [< fr. insalubre]. Vezi definitia »

-CÉNTRU² elem. centri-. Vezi definitia »