CAVALERÍE², cavalerii, s. f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor. 2. Decorație, ordin în gradul de cavaler. – Din it. cavalleria. Vezi definitia »

FARMACOTERAPÍE s. f. ramură a farmacologiei, având ca obiect folosirea terapeutică a medicamentelor. (< fr. pharmacothérapie) Vezi definitia »

INVÉNȚIE s.f. 1. Crearea, înfăptuirea unui nou sistem tehnic, a unui procedeu tehnologic etc.; lucru inventat. 2. Afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună. 3. Găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor și a formelor celor mai expresive și mai potrivite într-o creație artistică. [Gen. -iei, var. invențiune s.f. / cf. lat. inventio, fr. invention]. Vezi definitia »

ETOCRAȚÍE s. f. Guvernare fundată numai pe principiile moralei. – Din fr. ethocratie. Vezi definitia »

PREDICÁȚIE s. f. faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. ◊ facultatea de a comunica prin raportarea la realitate, cu mijloace lingvistice, a unor reprezentări din conștiința vorbitorului. (< fr. prédication, lat. praedicatio) Vezi definitia »