PEDANTÍSM s. n. pedanterie. (< fr. pédantisme) Vezi definitia »

PLATONÍSM s.n. 1. Concepția filozofică idealist-obiectivă a lui Platon și a adepților săi, care considerau lumea „ideilor veșnice” drept singura realitate, iar lumea materială o copie imperfectă și trecătoare a celei dintâi. 2. Iubire platonică. [Cf. fr. platonisme, it. platonismo < Platon – filozof grec din antichitate]. Vezi definitia »

FAYOLÍSM s.n. Doctrină administrativă potrivit căreia normele conducătoare din marile întreprinderi se pot aplica și în administrația de stat. [Pron. fa-io-. / < fr. fayolisme, cf. Fayol – inginer și administrator francez]. Vezi definitia »

GERMANÍSM s. n. 1. cuvânt, expresie proprii limbii germane; cuvânt de origine germană pătruns într-o altă limbă și neintegrat de aceasta. 2. germanitate. (< fr. germanisme) Vezi definitia »

EXOTÍSM s. n. Însușirea de a fi exotic. ♦ Tendință în arta și în literatura europeană, mai ales romantică, de a descrie priveliști și obiceiuri din țări exotice. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotisme. Vezi definitia »