POÉM s.n. 1. Creație epică în versuri de proporții mari, în care se povestesc fapte mărețe săvârșite de personaje însuflețite de sentimente nobile. 2. Operă literară în proză, care are ritm de poezie. 3. Lucrare instrumentală de construcție liberă, de obicei cu caracter liric sau narativ. ♦ Poem simfonic = piesă simfonică pentru orchestră, având la bază un text literar. [Pron. po-em, var. poemă s.f. / cf. fr. poème, lat. poema, gr. poiema < poein – a face]. Vezi definitia »

AD REM loc. adv. la obiect. (< lat. ad rem) Vezi definitia »

MONÉM s. n. cea mai mică unitate lingvistică dotată cu semnificație. (< fr. monème) Vezi definitia »

CHERÉM s. n. (Pop. și fam.; în expr.) A fi (sau a se afla, a sta etc.). la cheremul cuiva = a fi (sau a se afla, a sta etc.) la discreția, la bunul plac al cuiva. A avea pe cineva la cheremul său = a dispune de cineva după voie. – Din tc. kerem „favoare, bunăvoință”. Vezi definitia »

MODÉM s. n. (inform.) dispozitiv periferic care permite calculatoarelor să recepționeze semnalele transmise prin telefon. (< engl. modem) Vezi definitia »