haló / halóu s. n., art. halóul; pl. halóuri Vezi definitia »

ALÓ² interj., s. n. cuvânt prin care se face apelul sau se răspunde la telefon, la o chemare. (< fr. allo, engl. hallo) Vezi definitia »

CÉLLO s.n. (Italienism) Violoncel. [< it. cello]. Vezi definitia »

TRÉMOLO s. n. 1. ornament melodic din prelungirea unui sunet prin repetarea rapidă a acestuia sau din alternarea a două sunete nealăturate. 2. vibrație, tremur al vocii, produs de o stare emotivă. (< it. tremolo, fr. trémolo) Vezi definitia »

POICHILO- elem. „variat”, „felurit”, „neregulat”. (< fr. poïkilo-, cf. gr. poikilos) Vezi definitia »