PREDOMINAȚIÚNE s.f. v. predominație. Vezi definitia »

ABSTENȚIÚNE, abstențiuni, s. f. (Rar) Abstinență. [Pr.: -ți-u-] – După fr. abstention. Vezi definitia »

RECȚIÚNE, recțiuni, s. f. (Gram.) Calitate a unui cuvânt de a primi un determinant care trebuie să aibă o anumită formă flexionară sau o anumită construcție prepozițională; legătura dintre cuvinte și determinantele lor; regim. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. rection, germ. Rektion. Vezi definitia »

Provine din verbul elen „mathein” care desemna posibilitatea omului de a asimila cunoștiințe, de a-și forma priceperi si deprinderi și de a se adapta la situații si condiții de viață dificile. Vezi definitia »

DUBITAȚIÚNE s.f. v. dubitație. Vezi definitia »