ROMANTÍSM s. n. Mișcare artistică și literară apărută la începutul sec. XIX ca o reacție împotriva clasicismului și regulilor lui formale, care a preluat tradițiile naționale și populare, promovând cultul naturii, lirismul, fantezia și libertatea de expresie. ◊ Ansamblu de aspecte care caracterizează curentul romantic; înclinare spre lirism, spre individualism, spre visare, spre melancolie. ♦ Romantism economic = curent utopic apărut în economia politică, în secolul trecut. – Din fr. romantisme. Vezi definitia »

PLEOMORFÍSM s. n. 1. polimorfism. 2. concepție care susține variabilitatea morfologiei bacteriilor. (< fr. pléomorphisme) Vezi definitia »

ILOGÍSM s. n. 1. ilogicitate. 2. lucru ilogic. (< fr. illogisme) Vezi definitia »

AKMEÍSM (‹ rus.), s. n. Școală poetică rusă de la începutul sec. 20, născută ca reacție împotriva simbolismului și a futurismului, în jurul unui program de negare a tradiției și de liberalizare a cuvîntului. Reprezentanți: A. Ahmatova, N. Gumiliov, O. Mandelștam. Vezi definitia »

ÎMPĂCIUITORÍSM s. n. atitudine de aplanare a conflictelor sociale; conciliatorism. ◊ (p. ext.) îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. (< împăca) Vezi definitia »