pohvălít, -ă, adj. (înv.) lăudat, slăvit, preamărit, proslăvit. Vezi definitia »

SPÍRIT s.n. I. 1. Factor ideal al existenței (opus materiei); totalitatea facultăților intelectuale; rațiune, intelect; conștiință. 2. Inteligență; imaginație. 3. (În superstiții) Ființă imaterială, supranaturală. 4. Mod, fel de manifestare, de gândire. 5. Glumă, anecdotă. ♦ Vorbă de duh; ironie. ♦ A face spirite = a glumi. 6. Caracter specific a ceva. ♦ Sensul real a ceva. II. Semn grafic în scrierea greacă, care arată cum se pronunță din punctul de vedere al aspirației sunetul căruia i se adaugă. [< lat. spiritus, cf. it. spirito, fr. esprit]. Vezi definitia »

ȘICANARISÍT adj. v. șicanarisi. [DAR] Vezi definitia »

caftit, -ă, caftiți, -te, adj. bătut. Vezi definitia »

FĂRTĂLUÍT adj. v. fărtălui. [DAR] Vezi definitia »