măslín (măslíni), s. m. – Arbore (Olea europaea). – Var. (Mold.) maslin. Sl. maslina (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 363; Cihac, II, 188); cf. maslu. – Der. măslină, s. f. (fructul măslinului), cf. mr. mas(i)nă, megl. măslincă (‹ bg. maslinka); măslinar, s. m. (culegător, negustor de măsline; poreclă dată grecilor în general); măsliniș, s. n. (loc cu măslini); măsliniu, adj. (de culoarea măslinei). Vezi definitia »

slin (-nuri), s. n. – Murdărie, jeg. – Var. slim(ă). V. germ. › germ. Schlein „mucozitate”, prin intermediul slov., sb. slina. – Der. slinos (var. slimos), adj. (murdar, jegos); slinui, vb. (a murdări). Vezi definitia »

BUNTSANDSTEIN SAND-ȘTÁIN/ s. n. triasicul inferior de facies german. (< germ. Bundsandstein) Vezi definitia »

CLAVECÍN s. n. vechi intrument muzical cu coarde metalice și claviatură, asemănător pianului; cembalo, clavicembal. (< fr. clavecin) Vezi definitia »

EXTRAUTERÍN, -Ă adj. (Anat.) Situat în afara cavității uterine. [Pron. -tra-u-. / cf. fr. extra-utérin]. Vezi definitia »