Definita cuvantului monofon
MONOFÓN, -Ă adj. Care poate fi executat de o singură voce sau la un singur instrument. // s.n. Aparat telefonic la care microfonul și receptorul sunt juxtapuse. [Pl. -ni, -ne, (s.n.) -oane. [< fr. monophone, cf. gr. monos – unic, phone – sunet].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu monofon
PICÓN, picoane, s. n. Parte a ciocanului de abataj constituită dintr o bară cilindrică de oțel cu vârful ascuțit sau lat, care servește la ruperea sau la dislocarea rocilor de minereu; p. gener. ciocan de abataj. – Din it. piccone. Vezi definitia »
CLOȘETÓN s. n. clopotniță mică. (< fr. clocheton) Vezi definitia »
RADIOTELEFÓN, radiotelefoane, s. n. Aparat portabil de emisiune-recepție, folosit pentru radiocomunicații bilaterale pe distanțe relativ mici. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotéléphone. Vezi definitia »
PROPAROXITÓN adj., s. n. (cuvânt) cu accentul pe silaba antepenultimă. (< fr. proparoxyton, gr. proparoxitonos) Vezi definitia »
cripsion, cripsioáne, s.n. (înv.) chichiță (la o trăsură), loc pentru bagaje.
Vezi definitia »