PONTÍF s. m. 1. (la romani) membru al colegiului sacerdotal suprem, care supraveghea cultul; pontifice; (astăzi) prelat, episcop. ♦ suveran ~ = papă. 2. (fig.; și ir.) persoană considerată, sau având pretenția a fi o autoritate indiscutabilă. (< fr. pontife) Vezi definitia »

ȘERÍF¹ s.m. Prinț arab sau maur, socotit descendent al lui Mahomed. [< fr. chérif, cf. ar. șarif – nobil]. Vezi definitia »

ȘERÍF¹, șerifi, s. m. Prinț arab socotit urmaș al lui Mahomed. – Din tc. șerif, fr. chérif. Vezi definitia »

șlaif¹, șláife, s.n. (reg.) 1. sanie mică. 2. sanie pentru transportat bușteni. Vezi definitia »

ANALOGRÍF s. n. problemă enigmistică, îmbinare între anagramă și logogrif. (< ana/gramă/ + lo/go/grif) Vezi definitia »