ȘERÍF¹ s.m. Prinț arab sau maur, socotit descendent al lui Mahomed. [< fr. chérif, cf. ar. șarif – nobil]. Vezi definitia »

PONTÍF s.m. 1. Membru al colegiului sacerdotal suprem din vechea Romă, care supraveghea cultul; (astăzi) prelat, episcop. ♦ Suveran pontif = papă. 2. (Fig.; adesea ironic) Om care își dă aere de superioritate. [< fr. pontife, cf. lat. pontifex]. Vezi definitia »

catastíf (catastífe), s. n. – Carte, registru. – Var. (înv.) catastiv, catastih. Ngr. ϰατάστιχον (Murnu 11; cf. REW 1762); cf. cadastru. – Der. catastișel, s. f. (înv., codicil). Vezi definitia »

psif (-furi), s. n. – Alegere. Ngr. ψῆφος (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

ȘTRAIF s. n. dungă, bandă, linie, fâșie. ◊ ansamblu de mărci poștale, detașate dintr-o coală, dispuse în linie dreaptă. (< germ. Streif) Vezi definitia »