DORÍNȚĂ, dorințe, s. f. 1. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dor, aspirație. ♦ Ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva. 2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie. 3. Atracție erotică. [Pl. și: dorinți] – Dori + suf. -ință. Vezi definitia »

líșiță (líșițe), s. f. – Bucată de lemn arcuită care fixează cuiul inimii la oiștea din spate a căruței. Sb. lisice „legătură” (Candrea), sau bg. lesici (Conev 69). Vezi definitia »

DACRIOADENÍTĂ s. f. inflamație a glandei lacrimale. (< fr. dacryadénile) Vezi definitia »

GHÉIȘĂ s.f. Dansatoare-cântăreață japoneză. [Pron. ghei-șă. / < fr. geisha < cuv. japonez]. Vezi definitia »

BEȚIVÁNCĂ, bețivance s.f. peior. Femeie care face abuz de băuturi alcoolice. (bețivan + suf. -că) Vezi definitia »