INSTITUȚIONALÍSM s. n. Doctrină economică apărută în deceniile al treilea și al patrulea ale sec. XX, ai cărei reprezentanți consideră că economia politică trebuie să aibă ca obiect studierea anumitor categorii politice și juridice, precum și unele fenomene social-economice, denumite impropriu „instituții”. [Pr.: -ți-o-] – Din germ. Instituzionalismus. Vezi definitia »

HIPOPARATIROIDÍSM s.n. (Med.) Boală cauzată de o secreție insuficientă de hormon paratiroidian. [Pron. -ro-i-. / < fr. hypoparathyroïdisme]. Vezi definitia »

ABSENTEÍSM s.n. 1. Exploatare a pământului pe care o făcea proprietarul printr-un intermediar, el ținându-se departe de proprietatea sa. 2. (Psih.) Lipsă de asiduitate în muncă; comportament al celui care este adesea absent. [< fr. absentéisme]. Vezi definitia »

s.m. pl triftongi (trif-/tri-) Vezi definitia »

GEOCENTRÍSM s.n. Concepție neștiințifică potrivit căreia Pământul era considerat centrul universului, în jurul căruia s-ar învârti Soarele și ceilalți aștri. [Cf. fr. géocentrisme]. Vezi definitia »