subpământ, -ă, s.n., adj. (înv.) 1. (s.n.) subsol. 2. (adj.) subteran; (substantivat, f.) subterană. Vezi definitia »

TRANZIÉNT, -Ă, tranzienți, -te, adj. (Livr.) 1. Tranzitoriu. 2. Care trece (repede); trecător, efemer. [Pr.: -zi-ent] – Din lat. transiens, -tis, engl. transiens. Vezi definitia »

EXTRAURGÉNT, -Ă adj. foarte urgent. (< fr. extra-urgent) Vezi definitia »

CREZĂMẤNT, crezăminte, s. n. (Înv.) 1. Crezare, încredere. ◊ Loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Înțelegere, față de cineva sau de ceva; considerație, milă. – Crede + suf. -ământ. Vezi definitia »

PSIHOLOGIZÁNT, -Ă adj. care psihologizează. (< fr. psychologisant) Vezi definitia »