pripón (pripoáne), s. n. – 1. Odgon, funie cu care se leagă un animal la un țăruș. – 2. Stîlp, țăruș care servește la legat. – 3. Cîrmac, undiță, paragat. Sl. prĕponŭ „obstacol” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 293; Conev 57), cf. sl. pripona, cuvînt cu sens obscur (Miklosich, Lexicon, 677), bg., sb., cr. pripon. – Der. priponi, vb. (a lega un animal la un țăruș, mai ales un cal sau o capră; Arg., a încătușa); priponeală, s. f. (acțiunea de a lega). Vezi definitia »

aldosterón (-dos-te- / -do-ste-) s. m. Vezi definitia »

VERMILLÓN [-MI-ION] s. n. sulfură roșie de mercur sau de antimoniu, pulverizată, în pictura de ulei, culoare roșie-vie. (< fr. vermillon) Vezi definitia »

TRICOFITÓN s. n. ciupercă parazită care provoacă îmbolnăvirea pielii capului. (< fr. trichophyton) Vezi definitia »

TORȘÓN s. n. bucată de cârpă, de vată etc. (< fr. torchon) Vezi definitia »