INFRACȚIÚNE, infracțiuni, s. f. Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. infraction, lat. infractio, -onis. Vezi definitia »

ISTECIÚNE, isteciuni, s. f. (Înv.) Istețime. – Isteț + suf. -ciune. Vezi definitia »

MIZERAȚIÚNE s.f. v. mizerație. Vezi definitia »

CAUȚIÚNE s. f. sumă de bani sau obiecte prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligații; garanție. ◊ sumă de bani depusă pentru lăsarea în libertate a unui infractor pe timpul procesului penal. (< fr. caution, lat. cautio) Vezi definitia »

NUMERAȚIÚNE s.f. v. numerație. Vezi definitia »