SÂNEAȚĂ, sânețe, s.f. Pușcă de tip vechi, lungă, neghintuită, cu pat greu ca o archebuză, flintă. De la sân cu sufixul -eață pentru că la tragere trebuia bine proptită de umăr și piept pentru ca trăgătorul să suporte reculul. Vezi definitia »

MIERLÍȚĂ, mierlițe, s. f. Diminutiv al lui mierlă, mierlică, mierlușcă, mierluță¹. – Mierlă + suf. -iță. Vezi definitia »

AȘEZĂTÚRĂ, așezături, s. f. (Rar) Depresiune de teren. – Din așeza + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

TRÓMPĂ s. f. 1. prelungire cărnoasă a nasului la elefant, tapir etc., pentru prinderea hranei și pentru apărare. ◊ organ adaptat pentru supt, la unele insecte. 2. canal prin care se elimină celulele sexuale formate în ovar; oviduct; salpinx. ♦ ă lui Eustache = canal interior al urechii între timpan și faringe. 3. (tehn.) carcasă metalică în care se montează lagărele unui arbore. ◊ aparat de laborator, din sticlă, pentru evacuarea aerului dintr-un recipient. 4. (arhit.) boltă de colț în consolă pentru susținerea unui element în relief față de planul fațadei. ◊ element de construcție, boltă trunchiată, înlesnind trecerea de la un plan pătrat la unul octogonal. (< fr. trompe) Vezi definitia »

rosúră, rosúri, s.f. (înv. și reg.) 1. roadere, zgomot când un animal roade ceva. 2. durere la încheietură. 3. resturi de aluat; răsătură. 4. mârțoagă, gloabă. Vezi definitia »