ACETÁBUL s. n. 1. cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului. 2. excavație a unei cochilii în care stă fixat animalul. (< fr. acétabule, lat. acetabulum) Vezi definitia »

CANALÍCUL s.n. Canal mic aflat într-un țesut organic. [< fr. canalicule]. Vezi definitia »

a beli belengherul / belibarezul (expr. (pop. vulg.) v. a o beli. Vezi definitia »

AMPLEXICAÚL, -Ă adj. (Bot.; despre frunze) Care îmbrățișează tulpina. [Pron. -ca-ul. / < fr. amplexicaule, cf. lat. amplector – a îmbrățișa, caulis – tulpină]. Vezi definitia »

MODÚL s. n. 1. (mat.) valoare absolută a unei mărimi reale. ◊ număr pozitiv egal cu rădăcina pătrată a sumei pătratelor componentelor unui număr real. ◊ (stat.) variantă a caracteristicii (4), înregistrată la cele mai multe unități ale unei colectivități statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecvență. 2. coeficient care caracterizează o proprietate mecanică oarecare. ◊ raportul dintre diametrul primitiv al unei roți dințate și numărul dinților acesteia. ♦ ~ de elasticitate = raportul dintre efortul unitar normal și lungimea specifică corespunzătoare a unei piese solicitate de întindere sau încovoiere. 3. debitul anual al unui curs de apă. 4. parte componentă a unui ansamblu cu funcționalitate proprie. ◊ fiecare din părțile detașabile ale unei nave spațiale. 5. (telec.) bloc din microelemente (tranzistoare, diode, bobine), care îndeplinește funcția de etaj sau de celulă într-un aparat, ori într-o instalație electronică. 6. (arhit.) unitate de măsură pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unui edificiu. (< engl., fr. module, lat. modulus) Vezi definitia »