BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Fiecare dintre stâlpii mici (de lemn, de piatră etc.) fasonați care formează împreună o balustradă sau un parmalâc. 2. Compas alcătuit dintr-un braț care se poate roti în jurul axei reprezentate de celălalt braț, folosit pentru trasarea cercurilor cu rază foarte mică. [Var.: balústră s. f.] – Fr. balustre. Vezi definitia »

PROÉDRU s. m. (ant.) fiecare dintre cei nouă cetățeni din Atena aleși prin tragere la sorți ca să prezideze adunările consiliului celor cinci sute și adunările populare. (< fr. proèdre, gr. proedros) Vezi definitia »

-MÉTRU² elem. metr¹(o)-. () Vezi definitia »

EXTRATERÉSTRU, -Ă adj., s. m. f. (ființă) din afara globului pământesc. (< fr. extraterrestre) Vezi definitia »

CIMENTOMÉTRU s.n. (Tehn.) Aparat pentru determinarea modului de distribuire a cimentului în spațiul dintre coloana unei sonde și teren. [< ciment + metru]. Vezi definitia »