RACHÉTĂ¹, rachete, s. f. 1. Proiectil alcătuit dintr-un tub umplut cu materii care se aprind în aer, producând o lumină puternică (de diferite culori) pe o traiectorie lungă, și care se folosește la semnalizări și la focuri de artificii. 2. Aparat de zbor propulsat prin reacție directă cu ajutorul unui motor la distanțe foarte mari de Pământ. ◊ Rachetă cosmică = rachetă¹ (2) de mari dimensiuni, folosită pentru plasarea pe orbite a sateliților artificiali și pe traiectorii stabilite a navelor cosmice. Rachetă meteorologică = rachetă¹ (2) recuperabilă dotată cu aparate speciale de măsură a parametrilor meteorologici și de transmitere a informației, folosită pentru investigații ale atmosferei până la altitudini de 150 km. – Din germ. Rakete, rus. raketa. Vezi definitia »

REPRÍZĂ s. f. 1. partidă formată dintr-un anumit număr de puncte. ◊ fiecare dintre fazele diferite ale unei întreceri sportive. ◊ grup de călăreți care își dresează caii sub comandă în același timp. 2. accelerare a turației unui motor în scopul obținerii unei creșteri de putere într-un timp foarte scurt. 3. reluare a unei operații tehnice întrerupte. 4. secțiune a unei forme muzicale (sonată, fugă etc.), în care se expune din nou un material tematic prezentat anterior. (< fr. reprise) Vezi definitia »

EXPERIÉNȚĂ, experiențe, s. f. 1. Totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacțiunii materiale dintre om și lumea exterioară. 2. Verificare a cunoștințelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare. ♦ Experiment. ◊ Expr. A face o experiență = a face o încercare. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. expérience, lat. experientia. Vezi definitia »

SIGURÁNȚĂ¹ s.f. Lipsă de primejdie. 2. Lipsă de îndoială, convingere neclintită; certitudine. 3. Dispozitiv la o armă de foc, care împiedică descărcarea întâmplătoare a acesteia. ♦ Dispozitiv care întrerupe automat un circuit electric. [< sigur + -anță]. Vezi definitia »

MENOPÁUZĂ s. f. climacteriu la femei. (< fr. ménopause) Vezi definitia »