LEMNÁR, (1) lemnari, s. m. (2, 3) lemnare, s. n. 1. S. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului; dulgher, tâmplar, bărdaș. 2. S. n. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate. 3. S. n. Daltă cu care se scobește în lernn. – Lemn + suf. -ar. Vezi definitia »

hontár, hontári, s.m. (reg.) miner care scoate piatra din mină. Vezi definitia »

funerar,funebru Vezi definitia »

IMPOPULÁR, -Ă adj. (Rar) Care nu este pe placul, pe gustul poporului; nepopular. [Cf. fr. impopulaire]. Vezi definitia »

muștár s. m. – 1. Plantă (Sinapis alba, Sinalis nigra). – 2. Condiment și semințe de muștar. Mag. mustár (Tiktin; Gáldi, Dict., 94). Der. din rus. muštarda (Sanzewitsch 205) nu este probabilă. – Der. muștarniță, s. f. (recipient pentru muștar). Vezi definitia »