PALÚSTRU, -Ă, paluștri, -stre, adj. De baltă, din regiunea sau de pe malurile bălților. ◊ Friguri palustre = paludism. Locuințe palustre = locuințe lacustre. – Din fr. palustre. Vezi definitia »

FLUVIOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurat variațiile de nivel ale apei unui fluviu. [Pron. -vi-o-. / < fr. fluviomètre, cf. lat. fluvius – fluviu, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

HECTOMÉTRU, hectometri, s. m. Unitate de măsură pentru distanță, egală cu 100 de metri. [Abr.: hm] – Din fr. hectomètre, germ. Hektometer. Vezi definitia »

lústru s. n. – Strălucire, luciu. – Mr. lustru. It. lustro, parțial prin tc. lustro „cremă de ghete”, cf. ngr. λοῦστρο „strălucire”. Der. în lat. lustrum (Pușcariu 1004) nu este posibilă. – Der. lustragiu, s. m. (cel ce curăță pantofii), din tc. lustraci; lustragerie, s. f. (loc unde se lustruiește încălțămintea); lustrui, vb. (a da pantofii cu cremă; a curăța, a da luciu); lustruială, s. f. (acțiunea de a lustrui); lustrină, s. f. (țesătură lucioasă), din fr. lustrine. Vezi definitia »

HIPOMÉTRU s.n. Aparat cu care se măsoară dimensiunile părților corpului animalelor. [< germ. Hippometer]. Vezi definitia »