FONASTENÍE s. f. oboseală a organelor vocale. (< fr. phonasthénie) Vezi definitia »

CHIMÍE s. f. Știință care studiază compoziția, structura și proprietățile substanțelor, transformărilor lor prin regruparea atomilor componenți, precum și combinațiile noi ale substanțelor rezultate în urma acestor transformări. – Din fr. chimie, lat. chimia. Vezi definitia »

FIZIOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul funcțiilor organismului animal și vegetal. [Gen. -iei. / < fr. physiologie, cf. fr. physis – natură, logos – studiu]. Vezi definitia »

COLECISTOPATÍE s. f. denumire generală pentru bolile căilor biliare. (< fr. cholécystopathie) Vezi definitia »

COMPRÉSIE s.f. v. compresiune. Vezi definitia »