ALÍTIC, -Ă adj. (despre sol) care conține alite. (< fr. allitique) Vezi definitia »

CAZUÍSTIC, -Ă, cazuistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Bazat pe cazuistică (2), privitor la cazuistică. 2. S. f. Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință și să justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice, devenite cu vremea pură sofistică; p. ext. argumentare subtilă, abilă, sofistică a unor teze false sau îndoielnice. – Din fr. casuistique. Vezi definitia »

KIBBÚTZNIC, -Ă, kibbútznici, -e, s. m., f. Membru al unui kibbutz. (din idiș kibutsnik < idiș kibuts = kibbutz + suf. de apartenență -nik) [MW] Vezi definitia »

MISTAGÓGIC, -Ă, mistagogici, -ce, adj. De mistagogie; care aparține mistagogilor. – Din fr. mystagogique. Vezi definitia »

GIMNÁSTIC, -Ă, gimnastici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc, la corectarea unor deficiențe sau care constituie o ramură sportivă. 2. Adj. Care ține de gimnastică (1), privitor la gimnastică. ◊ Pas gimnastic = mers cadențat și vioi, care se execută după anumite reguli, de obicei la deplasarea în grup. – Din fr. gymnastique. Vezi definitia »