terh s.n. (reg.) 1. sarcină, greutate. 2. legătură, boccea, pungă. Vezi definitia »

EPÁRH s. m. 1. titlu de prefect în Bizanț. 2. conducător, șef al unei eparhii; episcop. (< fr. eparque, gr. eparkhos) Vezi definitia »

CANONÁRH, canonarhi, s. m. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe. – Din ngr. kanonárhis. Vezi definitia »

TETRÁRH, tetrarhi, s. m. 1. Guvernatorul unei tetrarhii. 2. Titlu dat de romani anumitor principi tributari de la frontierele răsăritene ale imperiului. – Din lat. tetrarches, ngr. tetrárchis, fr. tétrarque. Vezi definitia »

EXILÁRH s. m. șef politic al evreilor aflați în captivitatea babiloniană. (< fr. exilarque) Vezi definitia »