EVENTRAȚIÚNE s.f. v. eventrație. Vezi definitia »

REBELIÚNE, rebeliuni, s. f. Act de violență sau de amenințare gravă săvârșit față de un organ de stat sau de un reprezentant al lui, în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuțiilor sale; p. ext. răzvrătire, revoltă. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion. Vezi definitia »

PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). Vezi definitia »

MITIGAȚIÚNE s.f. v. mitigație. Vezi definitia »

PLANTAȚIÚNE s. f. v. plantație. Vezi definitia »