plóșniță (plóșnițe), s. f. – (Mold.) Păduche-de-lemn (Acanthia lectularia). Sl. ploskŭ „turtit”, cf. ploscă și pol. ploszczyca, ceh. ploštice, rus. plosčica (Cihac, II, 266; Tiktin), rus. bloščica (Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Cihac explică fonetismul rom. cu ajutorul unei încrucișări cu plesni „a pocni”, cf. bg. pljusnica „bătut din palme”. Mai curînd e vorba de un der. propriu rom., din sl. ploskŭ, cu suf. -niță, cf. beșniță. – Der. ploșnițărie, s. f. (mulțime de ploșnițe); ploșnicar, s. m. (plantă, Ranunculus orthoceras); ploșnițare, s. f. (plantă, Actaea cimicifuga); polușcă, s. f. (Trans., ploșniță), din mag. poloska (Tiktin). Vezi definitia »

PROTOPOPEÁSĂ, protopopese, s. f. Soția unui protopop; protopopoaie, protoprezbiteră. [Var.: (pop.) potropopeásă s. f.] – Protopop + suf. -easă. Vezi definitia »

COTUTÉLĂ s.f. Tutelă deținută de două sau mai multe persoane. [Cf. fr. cotutelle]. Vezi definitia »

TURMUȘOÁRĂ, turmușoare, s. f. Turmuliță. – Din turmă + suf. -uș-oară. Vezi definitia »

PURICĂTÚRĂ, puricături, s. f. (Pop. și fam.) Puricat. – Purica + suf. -ătură. Vezi definitia »