CÚCURĂ², cucure, s. f. (Reg.) Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul. – Din magh. kukora. Vezi definitia »

HÚSCĂ, huști, s. f. (Reg.) Sare obținută prin fierberea apei de izvoare sau de bălți sărate; p. ext. calup de sare. – Din ucr. huska [soly]. Vezi definitia »

PIROGRAVÚRĂ s.f. Tehnica gravării în lemn, în piele sau pe metal, făcută cu ajutorul unui instrument ascuțit la vârf și înroșit la foc sau cu un termocauter. ♦ Gravură făcută prin pirogravare. [< fr. pyrogravure]. Vezi definitia »

FULTUIÁLĂ s. f. v. fuituială. Vezi definitia »

CRISTÉLNIȚĂ, cristelnițe, s. f. (În ritualul bisericesc ortodox) Vas mare, de obicei de forma unei cupe, umplut până la jumătate cu apă, în care preotul afundă copilul la botez. – Din sl. krŭstilĩnica. Vezi definitia »