Definita cuvantului neogramatic
NEOGRAMÁTIC, -Ă adj. Referitor la principiile și la metodele școlii neogramatice. ◊ Școală neogramatică = curent apărut în a doua jumătate a sec. XIX, fundat de lingviștii germani Osthoff și Brugmann, care pune accent pe cercetarea limbilor vii și pe legile fonetice, dar care nu s-a putut ridica la conceperea limbii ca un fenomen social. // s.m. Adept al acestei școli. [După germ. Junggrammatiker, fr. néo-gramairien, it. neogrammatico].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu neogramatic
FANTASMAGÓRIC, -Ă adj. Care are aspectul unei fantasmagorii; ireal, fantastic. [< fr. fantasmagorique]. Vezi definitia »
ALFABÉTIC, -Ă adj. În ordinea literelor alfabetului. [< fr. alphabétique]. Vezi definitia »
ANÁRHIC, -Ă adj. referitor la anarhie; propriu anarhiei. (< fr. anarchique) Vezi definitia »
MONOCILÍNDRIC, -Ă adj. (despre motoare) cu un singur cilindru. (< fr. monocylindrique) Vezi definitia »
ETÉRIC, -Ă, eterici, -ce, adj. 1. Care are proprietăți asemănătoare eterului (1). ◊ Ulei eteric = substanță uleioasă, volatilă, cu miros puternic, care se extrage din florile, fructele sau frunzele plantelor parfumate și care se folosește în industria parfumurilor și în cea alimentară. 2. Fig. Subtil, fin; inconsistent. – Din germ. ätherisch. Vezi definitia »