ȘARLATÁN s. m. om necinstit, care înșală buna-credință a cuiva; pungaș, escroc, impostor. (< fr. charlatan) Vezi definitia »

văleán (rar) s. m., pl. văléni Vezi definitia »

ROMÁN², -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) al Romei antice. II. adj. 1. din Imperiul Roman. ◊ (despre caractere tipografice) din linii perpendiculare și unghiuri drepte. ♦ cifre ĕ = cifre prin litere sau combinații de litere; biserica ~ă = biserica catolică; catolicism. 2. limbă romanică populară vorbită de vechii francezi (înainte de sec. IX). 3. arta ~ă = arta dezvoltată în Roma antică și apoi în Imperiul Roman, caracterizată în arhitectură prin edificii grandioase de o mare diversitate, în sculptură cultivând cu precădere portretul puternic individualizat, iar în pictură prin ansambluri de frescă și de mozaic cu tematică bogată. (< lat. romanus) Vezi definitia »

-MÁN² Element secund de compunere savantă cu semnificația „om”, „bărbat”. [Pron. -men, var. -men. / < engl. man, germ. Mann]. Vezi definitia »

MONȚIÁN s.n. (Geol.) Primul etaj al paleocenului sau ultimul etaj al cretacicului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ți-an. / < fr. montien, cf. Mons – oraș în Belgia]. Vezi definitia »