negráică s.f. (reg.) numele unei specii de ciocănitoare; chirioară, foică, ghionoaie, ghihoroane, sușcă, țipătoare, horoi-de-brad, vârdare-neagră. Vezi definitia »

SÍXTĂ s.f. Una dintre cele opt poziții simple (de apărare) la scrimă. [< fr. sixte, cf. lat. sextus – al șaselea]. Vezi definitia »

a se îmbăta turtă expr. (pop.) a se îmbăta foarte tare. Vezi definitia »

ALBUMÓZĂ s. f. Derivat necoagulabil al albuminei. – Din fr. albumose. Vezi definitia »

BÁRBĂ, bărbi, s. f. 1. Păr care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji. ◊ Loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) bărbi = a minți, a înșira verzi și uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire dată mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi și înguste și cu flori galbene (Tragopogon); barba-împăratului = plantă erbacee cu flori de diferite culori, care se cultivă ca plantă de ornament și a cărei rădăcină are proprietăți purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = plantă erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Bărbie. 3. Smoc de păr pe care îl au unele animale sub bot. 4. Țepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba. Vezi definitia »