ARTICULÁȚIE, articulații, s. f. 1. Legătură între două sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legături; încheietură. ♦ Legătură mobilă a segmentelor unui animal artropod. ♦ Legătură între două sau mai multe corpuri solide, care permite rotația lor relativă în jurul uneia sau a două axe sau în jurul unui punct. 2. (Rar) Articulare. – Din fr. articulation, lat. articulatio, -onis. Vezi definitia »

RADIOEMÍSIE s. f. v. radioemisiune. Vezi definitia »

AUTOTROFÍE s. f. Mod de hrănire specific organismelor autotrofe. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotrophie. Vezi definitia »

STOMATOSCOPÍE, stomatoscopii, s. f. (Med.) Examinare a mucoasei cavității bucale cu ajutorul stomatoscopului. – Din fr. stomatoscopie. Vezi definitia »

DEFLÁȚIE s. f. 1. ansamblu de măsuri economice luate în scopul combaterii inflației, al corectării dezechilibrului balanței de plăți. 2. spulberarea de către vânt a nisipurilor provenite din dezagregarea rocilor de la suprafața pământului. (< fr. déflation) Vezi definitia »