ANGÍNĂ s. f. elem. anghină. Vezi definitia »

ROURÚSCĂ s. f. v. lăuruscă. Vezi definitia »

-SEÍSTĂ elem. seism²(o)-. Vezi definitia »

ALDOXÍMĂ s. f. combinație organică rezultată din condensarea unei aldehide cu hidroxilamina. (< fr., engl. aldoxime) Vezi definitia »

fîntî́nă (fîntî́ni), s. f. – 1. Izvor. – 2. Puț. – mr. făntînă, megl. făntǫnă, istr. făntărę. Lat. fontāna (Diez, I, 185; Pușcariu 615; Candrea-Dens., 592; REW 3426; DAR), cf. it. fontana, prov. fontana, fr. fontaine. – Der. fîntînar, s. m. (persoană care face sau repară fîntîni); fîntînea, s. f. (în medicina veche, deschidere, fonticulus). Vezi definitia »