Definita cuvantului obișnuință
OBIȘNUÍNȚĂ, obișnuințe, s. f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină. ◊ Loc. adv. Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. ♦ (Rar) întrebuințare. [Var.: (înv.) obicinuínță s. f.] – Obișnui + suf. -ință.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu obișnuință
DINAMOGRÁMĂ s.f. Grafic obținut cu un dinamograf. [< fr. dynamogramme, cf. gr. dynamis – forță, gramma – scriere]. Vezi definitia »
consăteáncă s. f., g.-d. art. consăténcei; pl. consăténce Vezi definitia »
GEOFÍZICĂ s.f. Știință care studiază fizica globului terestru. [Gen. -cii. / < fr. géophysique, cf. gr. ge – pământ, physis – natură]. Vezi definitia »
PRĂJITURÍCĂ, prăjiturele, s. f. Diminutiv al prăjitură. – Prăjitură + suf. -ică. Vezi definitia »
FIZOSTIGMÍNĂ s. f. ezerină. (< fr. physostigmine) Vezi definitia »