STRUCTURALÍSM s.n. 1. Termen care desemnează o categorie de orientări și tendințe metodologice și epistemologice actuale, constând în a privi obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, care pot fi recompuse și transformate prin anumite procedee operaționale. ♦ Curent în lingvistica contemporană care susține principiul unității interne a structurii limbii și privește limba ca pe un sistem de relații fonetice și gramaticale care se condiționează reciproc, dar o studiază independent de istoria poporului. 2. (Rar) Gestaltism. [< fr. structuralisme]. Vezi definitia »

ANEMOTROPÍSM s.n. (Biol.) Curbare a organelor plantelor sub acțiunea curenților de aer. [< fr. anémotropisme, cf. gr. anemos – vânt, tropein – a întoarce]. Vezi definitia »

PROFETÍSM s. n. 1. sistem religios fondat pe învățătura profeților. 2. caracter profetic; profeție. (< fr. prophétisme) Vezi definitia »

BERGSONÍSM s.n. Doctrina filozofică a lui Bergson, a cărei categorie centrală este „durata” și care susține că adevărul nu ar fi accesibil cunoașterii științifice, gândirii logice, ci numai intuiției. [< fr. bergsonisme, cf. Bergson – filozof idealist francez]. Vezi definitia »

BUCOLÍSM s. n. caracter bucolic. (< bucol/ic/ + -ism) Vezi definitia »