DĂRÂMĂTÚRĂ, dărâmături, s. f. 1. Zid, clădire dărâmată; ruină. ♦ Material căzut, surpat dintr-o clădire în ruină. 2. (La pl.) Crengi de copaci rupte și doborâte la pământ; vreascuri. 3. (Fam.) Epitet deprecativ dat unui animal sau unui om slăbănog. [Var.: dărmătúră s. f.] – Dărâma + suf. -ătură. Vezi definitia »

TILÓZĂ s. f. 1. boală criptogamică a plopului cu formațiuni microscopice care astupă vasele organelor vegetale moarte. 2. (med.) cheratoză palmo-plantară. (< fr. thyllose) Vezi definitia »

băgá de seámă (a ~) loc. vb. v. băgá Vezi definitia »

OSTEOARTRÍTĂ s. f. Inflamație care cuprinde atât articulația, cât și partea osoasă din jur. [Pr.: -te-o-ar-] – Din fr. ostéo-arthrite. Vezi definitia »

LAPÍDĂ s. f. 1. lespede, piatră funerară. 2. piatră comemorativă (pe o casă). (< it. lapida) Vezi definitia »