Definita cuvantului oblăduire
OBLĂDUÍRE, oblăduiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) oblădui și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Organ de conducere, autoritate (de stat), stăpânire. – V. oblădui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oblăduire
denumire data in Bucovina de Nord unor persoane incapatanate, lipsite de ratiune,prostovan Vezi definitia »
ANTRENÁRE s.f. Acțiunea de a (se) antrena. [< antrena]. Vezi definitia »
zugrăvíre (zu-gră-) s. (., g.-d. art. zugrăvírii; pl. zugrăvíri Vezi definitia »
care nu este prea destept Vezi definitia »
ÎNCORONÁRE, încoronări, s. f. Acțiunea de a (se) încorona. – V. încorona. Vezi definitia »