POLENIZÁȚIE s.f. Polenizare. [Gen. -iei, var. polinizație s.f. / cf. fr. pollinisation]. Vezi definitia »

INDIVIDUÁȚIE s. f. (psih.) ceea ce deosebește un individ de altul. (< fr. individuation) Vezi definitia »

DIFTERÍE s.f. Anghină difterică. [Gen. -iei. / < fr. diphtérie, cf. gr. diphthera – membrană]. Vezi definitia »

CULMINÁȚIE s.f. 1. Moment în care un astru trece deasupra meridianului unui loc. ◊ Punct de culminație = punctul cel mai înalt atins de un astru. 2. Moment de maximă încordare a relațiilor dintre personajele unei opere literare; punct culminant. [Gen. -iei, var. culminațiune s.f. / < fr. culmination, it. culminazione]. Vezi definitia »

mândráie s.f. (reg.) vacă mare, frumoasă. Vezi definitia »