PÚSTNIC, -Ă, pustnici, -ce, s. m. și f. Călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit. ♦ Fig. Persoană care duce o viață retrasă și aspră. [Var.: púsnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. pustynĩnikŭ. Vezi definitia »

CERÁMIC, -Ă I. adj. referitor la ceramică. II. s. f. tehnica și arta de a fabrica obiecte din argilă (sau substanțe plastice asemănătoare). ◊ obiectele înseși. (< fr. céramique) Vezi definitia »

RADIOTERÁPIC, -Ă, radioterapici, -ce, adj. De radioterapie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiothérapique. Vezi definitia »

IZOSFÉRIC, -Ă adj. referitor la sfere egale. (< fr. isosphérique) Vezi definitia »

STENOGRÁFIC, -Ă, stenografici, -ce, adj. Care aparține stenografiei, privitor la stenografie; înregistrat cu ajutorul stenografiei. – Din fr. sténographique. Vezi definitia »