súrlă (-le), s. f. – 1. Trompetă, goarnă. – 2. Rîtul porcului. – 3. Grămadă de lemne așezată în formă de piramidă. – 4. Colibă de formă conică. – Var. 2 zurnă. Mr. surlă, zurnă, megl. surlă. Tc. surna, zurna (per. surna, cuman. suruna), prin intermediul sl., cf. sb., cr. surla „flaut”, pol. surma, rus. surna (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 381; Șeineanu, II, 331; Lokotsch 1952), ngr. ζουρνᾶς, σούρλα, bg. zurla „rît”, alb. zurnë. Formele cu l (ngr., bg., sb.) ar putea proveni din rom., cf. Candrea, Elemente, 403. – Der. surlar (var. surlaș, surmaci, sîrmaci), s. m. (trompetist, cîntăreț din surlă), ultimele var. direct din tc. Vezi definitia »

GRANULOCITÓZĂ s.f. (Med.) Creștere a numărului de granulocite din sânge. [Cf. fr. granulocytose]. Vezi definitia »

penală, penale s. f. (deț.) 1. țigară din hârtie de ziar și tutunul recuperat de la mai multe mucuri de țigări. 2. homosexual pasiv. Vezi definitia »

anghelícă v. angelícă Vezi definitia »

viteză, viteze s. f. (tox.) metamfetamină. Vezi definitia »