PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). Vezi definitia »

COACȚIÚNE s.f. Acțiune făcută împreună cu altcineva. [Pron. co-ac- / cf. it. coazione]. Vezi definitia »

DEVOȚIÚNE s. f. 1. cucernicie, pietate, evlavie, zel în practica religioasă. 2. atașament față de cineva, fidelitate. (< fr. dévotion, lat. devotio) Vezi definitia »

CONVENȚIÚNE s.f. 1. convenție. 2. Adunare legislativă în timpul revoluției burgheze din Franța. [Pron. -ți-u-. / < fr. convention]. Vezi definitia »

ELUVIÚNE, eluviuni, s. f. Proces de formare a eluviilor; produse ale acestui proces. [Pr.: -vi-u-] – Din fr. éluvion. Vezi definitia »