carabă, carabe s. f. 1. palmă dată cuiva. 2. femeie bătrână, babă. Vezi definitia »

CĂMÁRĂ, cămări, s. f. 1. Încăpere mică în care se păstrează alimente. 2. (Înv.) Cameră, odaie. ◊ Cămară domnească = (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova): a) totalitatea veniturilor domniei, provenite din vămi, ocne și impozite indirecte, deosebite de veniturile vistieriei; b) (rar) monetărie. – Probabil lat. *camara în loc de cam(m)ara „cameră” (< gr.). Vezi definitia »

zdreánță s. f., g.-d. art. zdrénței; pl. zdrénțe Vezi definitia »

SÍGLĂ s.f. Literă sau grup de litere folosite ca semn de prescurtare în inscripții, în manuscrise vechi, în bibliografii etc. [< fr. sigle, cf. lat. siglum – abreviere]. Vezi definitia »

AMFIPLÁSMĂ s. f. plasmă încă neseparată în nucleu și citoplasmă, la bacterii și cianoficee. (< fr. amphiplasme) Vezi definitia »